Prof. dr. etnomuzicolog Emilia Irina Victoria Dragnea - o linişte nedreaptă asupra Emiliei Comişel
 |
| Stefan Vlad, PolinaManoila,Irina Dragnea,Viorica Flintasu, A.Vzgheran,N.Furdui .Iancu,Mariana Anghel, Elena Chirica, NicolaeMuresan, Maria Tripon. |
 |
| Constantin Arvinte. |
 |
| Elize Stan. |
 |
| Angelica Stoican. |
„Am acţionat, întreaga mea viaţă, din dragoste pentru arta
tradiţională (folclorul muzical, în primul rând), ceea ce m-a determinat
să fac efortul de a-i înţelege esenţa, de a pătrunde bogăţia
sufletească şi excepţionala înzestrare, în plan poetic şi muzical, a
poporului nostru, ca şi din dorinţa de a face cunoscută această artă -
sursă inepuizabilă de inspiraţie -, unui număr cât mai mare de tineri
viitori muzicieni, care studiau la Conservatoarele de Muzică. De aceea,
am avut în vedere predarea folclorului nu numai la nivel universitar,
dar şi în şcolile de toate gradele, începând de la o vârstă fragedă,
pentru atragerea tineretului prin conştientizarea valorii estetice şi a
importanţei naţionale şi internaţionale a acestei arte.
Elaborarea « Cursului de folclor muzical » (pentru înfăptuirea
căruia am străbătut, ani de zile, întreaga ţară, culegând, analizând şi
clasificând un material imens de o inestimabilă valoare artistică, în
foarte mare parte inedit, la acea oră, umplându-mi sufletul de comoara
neamului) şi numeroasele colaborări în alcătuirea manualelor de muzică
au slujit acestui scop nobil”. (Emilia Comişel, etnomuzicolog)
În anul celebrării etnomuzicologului Emilia Comişel (2013), acest expozeu al savantei este mai mult decât un argument, este o fereastră deschisă spre cunoaşterea operei sale, este ecoul unei întregi vieţi sufleteşti, străbătând o existenţă şi un ideal.
Numele Emilia Comişel este una cu tezaurul spiritual al neamului românesc: folclorul. Fiica savantei, distinsa doamnă profesor dr. etnomuzicolog Irina Dragnea, iniţiatoare şi întemeietoare a Asociaţiei „Comişel”, care are ca program domeniul muzicologic şi etnomuzicologic este predispusă să evoce oricând pe mama domniei sale, în chipul agreabil şi deopotrivă contemplativ, înfăţişând amintiri, prin ochii, inima şi glasul celei care a trăit povestirile.
Ce este inseparabil în identitatea unui popor, ce nu poate lipsi din toate, fără a-i sfâşia rezistenţa spirituală?
Limba şi folclorul. Acestea sunt pentru un neam solul în care se fixează rădăcinile. O plantă, un arbore smuls din rădăcini se usucă. Nu ştim cât va dura, dar este sigur. Astăzi, ca şi de-a lungul istoriei, mulţi vor să ne stingem. Oare cât va mai rezista poporul acesta?
România e o ţară învecinată cu români. De jur împrejur avem părţi de Românie pe care istoria le-a tot separat şi readunat în timp. Care este starea folclorului românesc în aceste teritorii şi în diaspora, în general?
Vă evoc un singur exemplu, ca argument pentru starea prezentă şi în perspectivă. Un bătrân de optzeci de ani, din Timoc, locuitor cândva în România, spunea că pentru timoceni a mai rămas acum doar un minut, ultimul din cel de-al doisprezecelea ceas. Dacă nu se face nimic... Bojidar Ianucici, lăutar român vestit, din satul Velicovo, de pe Valea Timocului, i-a mărturisit mamei mele că el a învăţat româneşte ascultându-l pe tatăl său care cânta balade la nunţi şi la alte petreceri, şi, memorând mecanic cuvintele, fără să înţeleagă sensul lor. Apoi, tot repetându-le a început să le înţeleagă, căutându-le, la rândul său, la aceleaşi prilejuri. L-am surprins personal pe tatăl lăutarului stând în poarta casei şi întrebându-se: „De unde o fi venit limba asta a noastră?!”.
Era preocupată Emilia Comişel de rezistenţa folclorului românesc în diaspora?
Emilia Comişel şi-a dedicat viaţa slujirii folclorului românesc, a străbătut ţara în lung şi în lat pentru a face să supravieţuiască această comoară a neamului românesc. Dar nu numai atât: o durea sufletul pentru soarta vitregă a românilor din diaspora, supuşi unor politici dure de desnaţionalizare, unii dintre ei nemaiavând şcoala şi biserica românească, de peste două sute de ani. Aceştia au supravieţuit etnic şi cultural datorită unei incredibile bogăţii folclorice, numărând sute de balade, doine, cântece lirice, folclor instrumental de ascultat şi de joc, folclor de copii, performate atât de ţărani, cât şi de lăutari foarte talentaţi, cu memorie excepţională, cu dragoste şi respect faţă de tradiţia orală (cum altfel?). Era, deci, imperios necesar şi cât mai urgent ca toate acestea să fie culese la faţa locului, şi consemnate.
Ce este preponderent în folclorul românesc, din cât şi ce s-a selectat şi perpetuat: versurile, sau melodiile?
C. Sandu Timoc, într-o culegere de „Poezii populare dela românii din Valea Timocului”, din 1943, publicată cu ajutorul lui Nicolae Csrtojan spunea, apropo de bogăţia folclorului local: „Numai dintr-un sat şi de la un singur cântăreţ, care nu este de meserie « lăutar », am putut aduna zeci de balade ce nu pot încăpea în cuprinsul unui singur volum”. Dar, C. Sandu Timoc, nu putea nota şi melodiile acestor balade.
Peste toate veacurile se aşterne liniştea. Istoria păstrează şi binele şi răul. Emilia Comişel a trăit şi făcut cercetări în mai multe regimuri, cel comunist şi cel post comunist având la picioare greutăţi de moară, primul datorită cenzurii şi al doilea datorită înfloririi ciumei aculturale. Când şi dacă i-a fost greu din motivele date, etnomuzicologului Emilia Comişel?
Emilia Comişel a fost cercetătorul care a reuşit, trecând peste greutăţi care pe alţii i-ar fi oprit (călătorii obositoare, unele chiar ţinute secret; să ne amintim că regimul comunist nu permitea nici măcar să se vorbească despre aromânii din Peninsula Balcanică, despre românii timoceni sau din diferite alte zone; mai mult, să nu uităm că regimurile locale erau şi sunt ostile promovării minorităţilor româneşti). Cu toate acestea, mama mea a reuşit să îndeplineasacă obiectivul ei de suflet, oricând şi în confruntarea cu oricine.
Brazii poartă seva munţilor. Şi povestirile lor. Emilia Comişel nu putea încetini un avânt pe care l-a preluat de la familia sa. Societatea noastră de azi, îi celebrează numele, îi recunoaşte trudele, îi cinsteşte opera, cum se cuvine?
Cum se cuvine, în niciun caz. Dar nici cel puţin a mia parte din cât este perpetuată azi preamărirea nonvalorii, artefactul. Emilia Comişel ne-a părăsit la 18 aprilie 2010, dar de câţiva ani, mulţi dintre studenţii sau interpreţii pe care i-a îndrumat şi ajutat să obţină poziţii privilegiate, pe care i-a sfătuit şi cărora le-a urmărit cariera, pe care i-a promovat în concursurile de folclor nu au mai amintit-o sau nu au amintit-o deloc în emisiunile lor sau cu alte prilejuri (Mărioara Murărescu, Silvana Râciu, Polina Gheorghe...).
Mijloacele mass-media o evocă măcar puţin, faţă de cât aleargă după senzaţionalul necrezut în măsură să ia locul culturii, cu aşa viteză a expansiunii, după ce ne-am recâştigat libertatea?
Nici măcar atât. Din partea mijloacelor mass-media s-a aşternut o linişte nedreaptă asupra celei care avusese ca studenţi, peste optzeci la sută dintre muzicienii aflaţi în diferite sectoare de activitate muzicală românească. Ori, care este astăzi mijlocul cel mai la îndemână, pentru ca şi generaţia tânără să-şi cunoască mentorii şi rădăcinile?
Liniştea apasă când se aşterne peste ce e miez şi răsad pentru întinsa lume. Uitarea Emiliei Comişel ar îngropa rodul muncii sale care, la rândul ei ar vărsa afară o comoară din chivotul culturii neamului românesc. Cum vă împotriviţi uitării, ce faceţi pentru numele Emilia Comişel, pentru apărarea şi folosirea averii spirituale pe care ne-a lăsat-o?
În primul rând, înfiinţarea Asociaţiei „Comişel” face un pas în acest sens. Prin ea am înfăptuit câteva idealuri, dintre care seria manifestărilor din februarie-martie anul acesta (2013), în care celebrăm centenarul Emilia Comişel, o deosebim ca fiind cea mai importantă şi de amploare.
Care sunt obiectivele Asociaţiei „Comişel”?
Cu un profil muzicologic şi etnomuzicologic, Asociaţia „Comişel”, are ca scop conservarea şi valorificarea creaţiei artistice a membrilor familiei Comişel (Gheorghe, Emilia, Florin, Victoria), precum şi a altor personalităţi româneşti (Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl, Traian Harseni, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Georgescu Kiriac, C. Sandu Timoc şi alţii), contribuind astfel la educaţia muzicală a tinerei generaţii, a tuturor celor interesaţi de muzica cultă şi populară. Asociaţia va colabora cu şi se va afilia la organizaţii internaţionale cu acelaşi profil.
Care sunt mijloacele realizării acestor obiective?
Obiectivele Asociaţiei „Comişel” se vor realiza prin: publicarea unor monografii; publicarea unor pachete şi colecţii de muzică corală şi de folclor muzical; ilustrate, mijloace audio; organizarea unor expoziţii de fotografii şi materiale documentare; susţinerea unor colocvii ştiinţifice cu caracter tematic, urmate de audiţii muzicale şi filme documentare legate de activitatea unor membri de familie ai Asociaţiei; încurajarea cercetărilor de teren ale folclorului românesc şi ale minorităţilor naţionale, finalizate cu colecţii şi studii tematice; participări la congrese, festivaluri, concursuri, simpozioane tematice în ţară şi străinătate, participări la emisiuni radio şi televiziune, în scopul combaterii poluării folclorului; participări în calitate de coautori, la manifestări cultural-ştiinţifice şi artistice etc.
Cine sunt membrii fondatori ai Asociaţiei?
Membrii fondatori sunt: Emilia Irina Victoria Dragnea, prof. dr. etnomuzicolog (Bucureşti), membru Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR), preşedintele Asociaţiei, responsabilă a mă prezenta, cu voia dumneavoastră, pe mine, prin urmare; Elena Chirilă, profesor de limba română, gradul I emerit (Constanţa), interpretă de muzică populară dobrogeană, vicepreşedinte al Asociaţiei; Mihaela Begiu-Perelighin, psiholog, clinician, membru COPS (Bucureşti), secretar ad interim al Asociaţiei; Mihai Vlad Begiu-Perelighin, informatician (Bucureşti); Rodica Gabriela Anghelescu (Bucureşti), interpretă profesionistă, solistă de muzică populară şi cultă la M.I. „Ciocârlia”; Marin Anghelescu, şofer profesionist, pensionar (Bucureşti); Maria Tripon, profesorâară de canto popular (Negreşti-Oaş); Maria Tanasă, învăţătoare (Fălticeni); Maria Stroia, colecţionar de costume populare (Orăştie), M.I. „Ciocârlia” (Bucureşti); Ulpiu Vlad, profesor dr. muzicolog, rectorul Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti; Constantin Arvinte, prof. dr. etnomuzicolog, compozitor, dirijor şi folclorist (Bucureşti); Gheorghe Oprea, prof. univ. dr. Universitatea de Muzică Bucureşti; Alexandru Bădulescu, etnomuzicolog dr., directorul Muzeului „Paul Constantinescu” (Ploieşti); Ştefan Vlad, prof. univ. dr. de limba franceză, (Bucureşti), interpret profesionist de muzică populară dobrogeană; Elise Stan, realizator de emisiuni TVR şi TVR Internaţional; Gabriela Apostolache, dr. etnolog, preşedinte al Fundaţiei Rudolf Schweizer Cumpăna. La prima acţiune a Asociaţiei „Comişel” au fost prezenţi şi o serie de invitaţi de onoare: Aurelian Popa-Stavri, realizator de emisiuni la Radio România Muzical; Floarea Calotă, profesor emerit de limba română, interpretă profesionistă de muzică populară, din Teleorman; Gabriela Munteanu, prof. dr. etnomuzicolog; Doina şi Rusalin Işfănoni; dr. etnomuzicolog; Gelcu Maxutovici, preşedonte de onoare al Asociaţiei Albanezilor din România; prof. univ. dr. Victor Constantinescu; Dumitru Drăgulin şi alţii.
Spusele celor care au cunoscut-o pe Emilia Comişel sunt pietre de hotar ale amintirii. Cu atât mai mult ale fiicei sale. Cum era Emilia Comişel, ce se poate aminti despre ea, mai mult decât o spun scrierile, cronicile, articolele, cărţile care o evocă?
Emilia Comişel avea o fire prin excelenţă sociabilă, deschisă, spontană, gata permanent de replică şi de acţiune, socializa extraordinar de uşor şi rapid, se adapta oricărui mediu şi ştia să devină o bună prietenă-confidentă, determinându-i pe interlocutori să se confeseze foarte repede şi chiar să-i ceară sfatul. În felul acesta reuşea, într-un timp scurt, să cunoască un număr incredibil de mare de oameni, şi să ştie foarte multe amănunte despre ei, iar aceştia rămâneau cu un sentiment de ataşament prietenesc-afectiv, faţă de ea, dorind să o aibă iar şi iar alături. Era insistentă, chiar tenace, în cursul culegerilor de teren şi poseda o rezistenţă fizică ieşită din comun, aceste calităţi fiind susţinute, pe de o parte de educaţia primită în familie, unde avusese exemplul plin de râvnă şi hărnicie al părinţiolr, şi, pe de altă parte, de marea pasiune pentru folclorul românesc.
Prieteniile nu sunt haine festive pentru îmbrăcarea caracterului. Prieteniile sunt cele dintotdeauna şi nu numărul, ci durata lor sunt binele sufletesc al nostru. Cine au fost prietenii Emiliei Comişel?
A avut prieteni şi colaboratori în întreaga ţară.
Spusele oamenilor de cultură sunt pentru deschis stăvilarele grădinilor unde cresc florile spirituale. Care ar fi, în câteva cuvinte, cele venite din partea dr. etnomuzicolog, membru UCMR, preşedinte al Asociaţiei „Comişel”, mama savantei Emilia Comişel, prof. dr. etnomuzicolog Emilia Irina Victoria Dragnea?
Să nu ne uităm mentorii, să nu ne lăsăm smulşi din rădăcini, să încercăm să aflăm cât mai multe din istoria zbuciumată şi cultura neamului românesc. Demnitatea şi mândria unui popor constau în tradiţiile, istoria şi cultura acelui popor.
În anul celebrării etnomuzicologului Emilia Comişel (2013), acest expozeu al savantei este mai mult decât un argument, este o fereastră deschisă spre cunoaşterea operei sale, este ecoul unei întregi vieţi sufleteşti, străbătând o existenţă şi un ideal.
Numele Emilia Comişel este una cu tezaurul spiritual al neamului românesc: folclorul. Fiica savantei, distinsa doamnă profesor dr. etnomuzicolog Irina Dragnea, iniţiatoare şi întemeietoare a Asociaţiei „Comişel”, care are ca program domeniul muzicologic şi etnomuzicologic este predispusă să evoce oricând pe mama domniei sale, în chipul agreabil şi deopotrivă contemplativ, înfăţişând amintiri, prin ochii, inima şi glasul celei care a trăit povestirile.
Ce este inseparabil în identitatea unui popor, ce nu poate lipsi din toate, fără a-i sfâşia rezistenţa spirituală?
Limba şi folclorul. Acestea sunt pentru un neam solul în care se fixează rădăcinile. O plantă, un arbore smuls din rădăcini se usucă. Nu ştim cât va dura, dar este sigur. Astăzi, ca şi de-a lungul istoriei, mulţi vor să ne stingem. Oare cât va mai rezista poporul acesta?
România e o ţară învecinată cu români. De jur împrejur avem părţi de Românie pe care istoria le-a tot separat şi readunat în timp. Care este starea folclorului românesc în aceste teritorii şi în diaspora, în general?
Vă evoc un singur exemplu, ca argument pentru starea prezentă şi în perspectivă. Un bătrân de optzeci de ani, din Timoc, locuitor cândva în România, spunea că pentru timoceni a mai rămas acum doar un minut, ultimul din cel de-al doisprezecelea ceas. Dacă nu se face nimic... Bojidar Ianucici, lăutar român vestit, din satul Velicovo, de pe Valea Timocului, i-a mărturisit mamei mele că el a învăţat româneşte ascultându-l pe tatăl său care cânta balade la nunţi şi la alte petreceri, şi, memorând mecanic cuvintele, fără să înţeleagă sensul lor. Apoi, tot repetându-le a început să le înţeleagă, căutându-le, la rândul său, la aceleaşi prilejuri. L-am surprins personal pe tatăl lăutarului stând în poarta casei şi întrebându-se: „De unde o fi venit limba asta a noastră?!”.
Era preocupată Emilia Comişel de rezistenţa folclorului românesc în diaspora?
Emilia Comişel şi-a dedicat viaţa slujirii folclorului românesc, a străbătut ţara în lung şi în lat pentru a face să supravieţuiască această comoară a neamului românesc. Dar nu numai atât: o durea sufletul pentru soarta vitregă a românilor din diaspora, supuşi unor politici dure de desnaţionalizare, unii dintre ei nemaiavând şcoala şi biserica românească, de peste două sute de ani. Aceştia au supravieţuit etnic şi cultural datorită unei incredibile bogăţii folclorice, numărând sute de balade, doine, cântece lirice, folclor instrumental de ascultat şi de joc, folclor de copii, performate atât de ţărani, cât şi de lăutari foarte talentaţi, cu memorie excepţională, cu dragoste şi respect faţă de tradiţia orală (cum altfel?). Era, deci, imperios necesar şi cât mai urgent ca toate acestea să fie culese la faţa locului, şi consemnate.
Ce este preponderent în folclorul românesc, din cât şi ce s-a selectat şi perpetuat: versurile, sau melodiile?
C. Sandu Timoc, într-o culegere de „Poezii populare dela românii din Valea Timocului”, din 1943, publicată cu ajutorul lui Nicolae Csrtojan spunea, apropo de bogăţia folclorului local: „Numai dintr-un sat şi de la un singur cântăreţ, care nu este de meserie « lăutar », am putut aduna zeci de balade ce nu pot încăpea în cuprinsul unui singur volum”. Dar, C. Sandu Timoc, nu putea nota şi melodiile acestor balade.
Peste toate veacurile se aşterne liniştea. Istoria păstrează şi binele şi răul. Emilia Comişel a trăit şi făcut cercetări în mai multe regimuri, cel comunist şi cel post comunist având la picioare greutăţi de moară, primul datorită cenzurii şi al doilea datorită înfloririi ciumei aculturale. Când şi dacă i-a fost greu din motivele date, etnomuzicologului Emilia Comişel?
Emilia Comişel a fost cercetătorul care a reuşit, trecând peste greutăţi care pe alţii i-ar fi oprit (călătorii obositoare, unele chiar ţinute secret; să ne amintim că regimul comunist nu permitea nici măcar să se vorbească despre aromânii din Peninsula Balcanică, despre românii timoceni sau din diferite alte zone; mai mult, să nu uităm că regimurile locale erau şi sunt ostile promovării minorităţilor româneşti). Cu toate acestea, mama mea a reuşit să îndeplineasacă obiectivul ei de suflet, oricând şi în confruntarea cu oricine.
Brazii poartă seva munţilor. Şi povestirile lor. Emilia Comişel nu putea încetini un avânt pe care l-a preluat de la familia sa. Societatea noastră de azi, îi celebrează numele, îi recunoaşte trudele, îi cinsteşte opera, cum se cuvine?
Cum se cuvine, în niciun caz. Dar nici cel puţin a mia parte din cât este perpetuată azi preamărirea nonvalorii, artefactul. Emilia Comişel ne-a părăsit la 18 aprilie 2010, dar de câţiva ani, mulţi dintre studenţii sau interpreţii pe care i-a îndrumat şi ajutat să obţină poziţii privilegiate, pe care i-a sfătuit şi cărora le-a urmărit cariera, pe care i-a promovat în concursurile de folclor nu au mai amintit-o sau nu au amintit-o deloc în emisiunile lor sau cu alte prilejuri (Mărioara Murărescu, Silvana Râciu, Polina Gheorghe...).
Mijloacele mass-media o evocă măcar puţin, faţă de cât aleargă după senzaţionalul necrezut în măsură să ia locul culturii, cu aşa viteză a expansiunii, după ce ne-am recâştigat libertatea?
Nici măcar atât. Din partea mijloacelor mass-media s-a aşternut o linişte nedreaptă asupra celei care avusese ca studenţi, peste optzeci la sută dintre muzicienii aflaţi în diferite sectoare de activitate muzicală românească. Ori, care este astăzi mijlocul cel mai la îndemână, pentru ca şi generaţia tânără să-şi cunoască mentorii şi rădăcinile?
Liniştea apasă când se aşterne peste ce e miez şi răsad pentru întinsa lume. Uitarea Emiliei Comişel ar îngropa rodul muncii sale care, la rândul ei ar vărsa afară o comoară din chivotul culturii neamului românesc. Cum vă împotriviţi uitării, ce faceţi pentru numele Emilia Comişel, pentru apărarea şi folosirea averii spirituale pe care ne-a lăsat-o?
În primul rând, înfiinţarea Asociaţiei „Comişel” face un pas în acest sens. Prin ea am înfăptuit câteva idealuri, dintre care seria manifestărilor din februarie-martie anul acesta (2013), în care celebrăm centenarul Emilia Comişel, o deosebim ca fiind cea mai importantă şi de amploare.
Care sunt obiectivele Asociaţiei „Comişel”?
Cu un profil muzicologic şi etnomuzicologic, Asociaţia „Comişel”, are ca scop conservarea şi valorificarea creaţiei artistice a membrilor familiei Comişel (Gheorghe, Emilia, Florin, Victoria), precum şi a altor personalităţi româneşti (Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl, Traian Harseni, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Georgescu Kiriac, C. Sandu Timoc şi alţii), contribuind astfel la educaţia muzicală a tinerei generaţii, a tuturor celor interesaţi de muzica cultă şi populară. Asociaţia va colabora cu şi se va afilia la organizaţii internaţionale cu acelaşi profil.
Care sunt mijloacele realizării acestor obiective?
Obiectivele Asociaţiei „Comişel” se vor realiza prin: publicarea unor monografii; publicarea unor pachete şi colecţii de muzică corală şi de folclor muzical; ilustrate, mijloace audio; organizarea unor expoziţii de fotografii şi materiale documentare; susţinerea unor colocvii ştiinţifice cu caracter tematic, urmate de audiţii muzicale şi filme documentare legate de activitatea unor membri de familie ai Asociaţiei; încurajarea cercetărilor de teren ale folclorului românesc şi ale minorităţilor naţionale, finalizate cu colecţii şi studii tematice; participări la congrese, festivaluri, concursuri, simpozioane tematice în ţară şi străinătate, participări la emisiuni radio şi televiziune, în scopul combaterii poluării folclorului; participări în calitate de coautori, la manifestări cultural-ştiinţifice şi artistice etc.
Cine sunt membrii fondatori ai Asociaţiei?
Membrii fondatori sunt: Emilia Irina Victoria Dragnea, prof. dr. etnomuzicolog (Bucureşti), membru Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR), preşedintele Asociaţiei, responsabilă a mă prezenta, cu voia dumneavoastră, pe mine, prin urmare; Elena Chirilă, profesor de limba română, gradul I emerit (Constanţa), interpretă de muzică populară dobrogeană, vicepreşedinte al Asociaţiei; Mihaela Begiu-Perelighin, psiholog, clinician, membru COPS (Bucureşti), secretar ad interim al Asociaţiei; Mihai Vlad Begiu-Perelighin, informatician (Bucureşti); Rodica Gabriela Anghelescu (Bucureşti), interpretă profesionistă, solistă de muzică populară şi cultă la M.I. „Ciocârlia”; Marin Anghelescu, şofer profesionist, pensionar (Bucureşti); Maria Tripon, profesorâară de canto popular (Negreşti-Oaş); Maria Tanasă, învăţătoare (Fălticeni); Maria Stroia, colecţionar de costume populare (Orăştie), M.I. „Ciocârlia” (Bucureşti); Ulpiu Vlad, profesor dr. muzicolog, rectorul Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti; Constantin Arvinte, prof. dr. etnomuzicolog, compozitor, dirijor şi folclorist (Bucureşti); Gheorghe Oprea, prof. univ. dr. Universitatea de Muzică Bucureşti; Alexandru Bădulescu, etnomuzicolog dr., directorul Muzeului „Paul Constantinescu” (Ploieşti); Ştefan Vlad, prof. univ. dr. de limba franceză, (Bucureşti), interpret profesionist de muzică populară dobrogeană; Elise Stan, realizator de emisiuni TVR şi TVR Internaţional; Gabriela Apostolache, dr. etnolog, preşedinte al Fundaţiei Rudolf Schweizer Cumpăna. La prima acţiune a Asociaţiei „Comişel” au fost prezenţi şi o serie de invitaţi de onoare: Aurelian Popa-Stavri, realizator de emisiuni la Radio România Muzical; Floarea Calotă, profesor emerit de limba română, interpretă profesionistă de muzică populară, din Teleorman; Gabriela Munteanu, prof. dr. etnomuzicolog; Doina şi Rusalin Işfănoni; dr. etnomuzicolog; Gelcu Maxutovici, preşedonte de onoare al Asociaţiei Albanezilor din România; prof. univ. dr. Victor Constantinescu; Dumitru Drăgulin şi alţii.
Spusele celor care au cunoscut-o pe Emilia Comişel sunt pietre de hotar ale amintirii. Cu atât mai mult ale fiicei sale. Cum era Emilia Comişel, ce se poate aminti despre ea, mai mult decât o spun scrierile, cronicile, articolele, cărţile care o evocă?
Emilia Comişel avea o fire prin excelenţă sociabilă, deschisă, spontană, gata permanent de replică şi de acţiune, socializa extraordinar de uşor şi rapid, se adapta oricărui mediu şi ştia să devină o bună prietenă-confidentă, determinându-i pe interlocutori să se confeseze foarte repede şi chiar să-i ceară sfatul. În felul acesta reuşea, într-un timp scurt, să cunoască un număr incredibil de mare de oameni, şi să ştie foarte multe amănunte despre ei, iar aceştia rămâneau cu un sentiment de ataşament prietenesc-afectiv, faţă de ea, dorind să o aibă iar şi iar alături. Era insistentă, chiar tenace, în cursul culegerilor de teren şi poseda o rezistenţă fizică ieşită din comun, aceste calităţi fiind susţinute, pe de o parte de educaţia primită în familie, unde avusese exemplul plin de râvnă şi hărnicie al părinţiolr, şi, pe de altă parte, de marea pasiune pentru folclorul românesc.
Prieteniile nu sunt haine festive pentru îmbrăcarea caracterului. Prieteniile sunt cele dintotdeauna şi nu numărul, ci durata lor sunt binele sufletesc al nostru. Cine au fost prietenii Emiliei Comişel?
A avut prieteni şi colaboratori în întreaga ţară.
Spusele oamenilor de cultură sunt pentru deschis stăvilarele grădinilor unde cresc florile spirituale. Care ar fi, în câteva cuvinte, cele venite din partea dr. etnomuzicolog, membru UCMR, preşedinte al Asociaţiei „Comişel”, mama savantei Emilia Comişel, prof. dr. etnomuzicolog Emilia Irina Victoria Dragnea?
Să nu ne uităm mentorii, să nu ne lăsăm smulşi din rădăcini, să încercăm să aflăm cât mai multe din istoria zbuciumată şi cultura neamului românesc. Demnitatea şi mândria unui popor constau în tradiţiile, istoria şi cultura acelui popor.
Autor: Aurel V. Zgheran
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu